Tradiţii pentru spor şi sănătate Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – Sărbătoarea Luminii

În tradiţia populară, sărbătoarea este cunoscută sub numele Vovidenia sau Ovidenia, denumire întâlnită în Moldova, Muntenia şi Oltenia. La o săptămână de la Începutul Postului Naşterii Domnului, creştinii ortodocşi cinstesc sărbătoarea care aminteşte de momentul în care Fecioara Maria, în vârstă de trei ani, a fost adusă de părinţii săi, Ioachim şi Ana, la Templul din Ierusalim.
Pentru bucuria praznicului, sfinţii părinţi au acordat în această zi dezlegare la peşte. 

Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cea mai nouă

sărbătoare închinată Maicii Domnului, înscrisă în calendar în secolul al VI-lea. Evenimente legate de naşterea şi copilăria Fecioarei Maria nu sunt prezentate în Evanghelii sau în cărţi ale Noului Testament. Dar amănunte referitoare la aceste etape ale vieţii Maicii Domnului sunt prezentate într-o scriere apocrifă din secolul al II-lea, cunoscută sub denumirea de  Evanghelia după Iacov sau Protoevanghelia.  

În tradiţia religioasă se spune că ziua de 21 noiembrie a anului 543 reprezintă data sfinţirii unei biserici ce poartă hramul acestei sărbători. Sfântul lăcaş a fost construit de Iustinian cel Mare lângă zidul ruinat al Templului în care s-a rugat Maica Domnului. În Apus, sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică a fost adoptată de Papa Grigorie al XI-lea, fiind celebrată pentru prima dată în anul 1374 la Avignon. 

Ioachim şi Ana s-au rugat la Dumnezeu să aibă un copill

În Galileea acelor timpuri era o mare ruşine să nu ai copii, iar Ioachim şi Ana s-au rugat lui Dumnezeu să-i scape de ruşinea lumii, binecuvântându-le viaţa cu un copil. În tradiţia Bisericii se spune că, după rugăciunile fierbinţi adresate lui Dumnezeu de Ioachim şi Ana, îngerul Gavriil i-a adus Anei vestea că Dumnezeu le-a împlinit dorinţa şi vor avea un copil. Aceasta şi-a exprimat bucuria şi a promis că, pruncul atât de dorit va fi dăruit lui  Dumnezeu.

Pregătirea Fecioarei Maria pentru intrarea în Templu

Intrarea în Templul din Ierusalim a Maicii Domnului s-a întâmplat într-o zi de 21 noiembrie, pe când Fecioara Maria împlinise trei ani. Atunci, părinţii ei, Ioachim şi Ana, şi-au amintit de făgăduinţa  făcută cu câţiva ani în urmă, în faţa îngerului Gavriil, că atunci când vor fi părinţi, vor închina copilul lor bunului Dumnezeu.

În acea zi, Sfinţii părinţi au chemat toate rudeniile din Nazaret invitând cete de fecioare tinere care s-o însoţească pe copilă la Templu. Pentru acest eveniment, părinţii Mariei au îmbrăcat-o  în haine de sărbătoare şi au pregătit multe făclii. În această privinţă, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, ne aminteşte chemarea adresată celor care o însoţeau pe Maria spre Templu, de tatăl său, dreptul Ioachim: “Chemaţi fiice evreice curate să ia făclii aprinse!” În acelaşi timp, Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, a lăsat drept mărturie despre acest eveniment cuvintele rostite de dreapta Ana, mama Sfintei Maria: “Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, am chemat preoţi şi rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi că m-am arătat astăzi şi maică, şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc”.

Miracolul urcării celor 15 trepte ale Templului

Despre intrarea copilei în Templul din Ierusalim scrie Sfântul Ieronim: „Erau acolo cincisprezece trepte la intrarea în Templul din Ierusalim, după numărul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, şi la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către preoţii şi leviţii care intrau în slujbă. Deci drepţii părinţi au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi, iar ea îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o. Şi alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci încă mică fiind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înţeleagă cât de mare va fi în dar, când va veni în vârsta cea desăvârşită. Atunci se mirau toţi când au văzut pe acea pruncă de trei ani suindu-se singură degrabă pe acele trepte, ca şi cum ar fi fost desăvârşită cu vârsta. Mai vârtos, preotul Zaharia se mira de aceasta şi, ca un prooroc, din descoperirea lui Dumnezeu, înţelegea mai înainte cele ce aveau să fie “. După ce a urcat treptele Templului, Maria nu a întors capul să-i privească pe cei care au însoţit-o, iar tradiţia spune că părinţii ei au fost foarte bucuroşi că fiica lor n-a făcut acest gest şi a mers direct la uşa Templului.

Şcoala de fete în Templul din Ierusalim

Documentele vremii menţionează că, în vremea aceea, la Templul din Ierusalim exista o şcoală pentru fete: aici erau primite fetele care au împlinit vârsta de 3 ani şi ele  aveau dreptul să rămână în sfântul lăcaş până la vârsta de 15 ani. Pe parcursul acestor ani, fetele învăţau rugăciunea, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, dar şi numeroase activităţi practice printre care : păstrarea curăţeniei în Templu, cusutul, întreţinerea veşmintelor care erau folosite de Marele Arhiereu, de preoţi şi de leviţi ( diaconii din Vechiul Testament). Văduve evlavioase, hotărâte să-şi petreacă restul zilelor în Templu în rugăciune, ascultare şi în desăvârşită smerenie se ocupau de educaţia acestor eleve. 

Copila a fost dusă în cea mai sfântă cameră din Templu

La sosirea în Templu, Maria a fost întâmpinată de arhiereul  Zaharia. Acesta a dus-o în Biserica Domnului şi a făcut un lucru neaşteptat şi uimitor pentru cei care asistau la miraculosul eveniment: el a dus copila în Sfânta Sfintelor, considerată cea mai sfântă cameră a Templului, situată după a doua catapeteasmă, în care era Chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur. Aici, nici femeilor, nici preoţilor nu le era îngăduit să intre. Doar arhiereul avea voie să intre, în această încăpere, o dată pe an. Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune. În schimb, celorlalte fecioare care, de asemenea, erau aduse pentru închinare în Biserica Domnului până la împlinirea vârstei de 15 ani, primeau loc de rugăciune, după mărturia Sfântului Chiril al Alexandriei şi a lui Grigorie de Nissa, între biserică şi altar.

Arhanghelul Gavriil a adus Fecioarei Vestea cea Bună

 

Fecioara Maria a petrecut 12 ani în Templul din Ierusalim, alături de alte fecioare, de văduve şi de preoţi, rugându-se şi citind Sfânta scriptură, până când Arhanghelul Gavriil i-a adus vestea Cea Bună, că ea Îl va naşte pe Iisus, fiul lui Dumnezeu. După ce a plecat de la Templu, Fecioara Maria s-a logodit cu dreptul Iosif, o rudă mai vârstnică, cel care a fost protectorul ei şi martor la miracolul naşterii pruncului Iisus.

 Copiii aflaţi în dificultate sunt închinaţi Maicii Domnului

„ În famiile care-şi doresc copii, rugăciunile adresate cu evavie Maicii Domnului sunt auzite şi împlinite de Născătoarea de Dumnezeu. De asemenea, în tradiţia ortodoxă există această învăţătură ca acei copii aflaţi în dificultate, din cauza bolilor, pot fi salvaţi, fiind închinaţi în grija Maicii Domnului şi luaţi sub acoperământul ei. Această învăţătură era practicată şi de domnitorii Ţării Româneşti. De exemplu, domnitorul Neagoe Basarab şi soţia sa Despina şi-au închinat cei şase copii în grija Maicii Domnului”  ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).

Şi părintele Cleopa a fost închinat Maicii Domnului

Tradiţia bisericească semnalează că sunt foarte interesante aceste cazuri în care femeile sterpe se roagă să aibă un copil, promiţând lui Dumnezeu şi Maicii Domnului că, pruncul venit pe lume, va fi dăruit Bisericii. Deseori, aceşti copii, rodul rugăciunilor, îl slujesc   pe Dumnezeu în cariera lor devenind preoţi, călugări sau misionari. În ţara noastră, avem un exemplu devenit celebru în lumea creştină: în copilărie, Părintele Cleopa era foarte bolnav; în disperare de cauză, mama sa a mers la biserică, s-a rugat pentru însănătoşirea pruncului ei şi l-a închinat Maicii Domnului. În timp, prin viaţa sa duhovnicească, Părintele Cleopa a fost întemeietorul multor obşti monahale.      

Slujbe de hram

În cinstea sărbătorii, numeroase lăcaşuri religioase poartă hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică.

În Bucureşti, credincioşii pot participa la slujba de hram la Biserica Doamnei (Calea Victoriei nr.28) şi la Biserica Vovidenia, cu Sfinţi ( Calea Moşilor nr. 79).

Tradiţii pentru spor şi sănătateSărbătoarea este asociată cu simbolurile luminii

În popor, Vovidenia sau Ovidenia, ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, este considerată o zi magică, pentru că în acest interval se fac previziuni referitoare la oameni şi la vreme. Numele de Vovidenie provine din slavonă şi se traduce „ceea ce se face văzută”. 

De Vovidenie, ca  şi în seara de Crăciun, se deschid cerurile 

În tradiţia populară, în seara de Vovidenie se deschid cerurile şi credincioşii înţeleg graiul animalelor.

De Ovidenie, cerurile se deschid, spune tradiţia populară

În popor, sărbătoarea este asociată cu simbolurile luminii : candela, lumânarea, focul şi soarele. De aceea, candela trebuie să fie aprinsă în casa fiecărui credincios, iar focul să ardă în cămin toată noaptea, pentru ca în viaţa copiilor din fiecare familie să vină norocul.    

Previziuni referitoare la vreme

Se spune că aşa cum va fi vremea în această zi, aşa va fi toată iarna: Dacă în noaptea de Vovidenie va fi cer senin, anul viitor va fi secetos şi pomii nu vor avea rod bogat ; în schimb, dacă ninge, va urma o iarnă cu multă zăpadă şi un an roditor. 

Dacă în ziua praznicului este soare, înseamnă că va urma o vară secetoasă; dacă este nor şi în jurul nostru este o atmosferă apăsătoare, în timpul anului apar tot felul de epidemii. În schimb, dacă ninge, va urma o iarnă grea.  

Un ritual prin care se alungă spiritele rele

Împotriva farmecelor şi a pagubei, de Vovidenie se ung uşile şi ferestrele cu usturoi, pentru a învinge spiritele rele care sunt active   

în această zi.    

Pentru aflarea ursitului

În mediul rural, fetele necăsătorile, care vor să-şi afle ursitul, merg la fântâna din sat cu o lumânare albă. La cântatul cocoşului, fiecare fată aprinde lumânarea aşezată pe marginea fântânii şi priveşte în fântână. Pe luciul apei, fata care împlineşte ritualul, vede chipul ursitului.    

Sărbătoarea este cinstită prin rugăciune şi ofrande 

Ovidenia este cinstită de credincioşi prin evlavie şi prin ofrande. Numeroase bucate de post, peşte şi lumânări sunt duse la biserică şi sfinţite; apoi, aceste ofrande sunt împărţite copiilor şi săracilor  din comunitatea respectivă. 

Gospodarii care împlinesc an de an tradiţiile specifice sărbătoarii spun că praznicul Ovideniei le aduce spor în hambare şi belşug în gospodărie.   

O tradiţie cu efecte miraculoase

În ajunul sărbătorii de Ovidenie, copiii din diferite zone ale ţării practică un ritual: ei pun crenguţe de măr într-un vas cu apă în care adaugă şi agheasmă. Vasul respectiv se aşază într-un loc călduros, unde să pătrundă lumina. Până la Anul Nou, acele crenguţe de măr înmuguresc şi înfloresc. La pragul dintre ani, copiii care au îngrijit crenguţule merg la rude şi la prieteni şi le sorcovesc cu aceste ramuri binecuvântate prin ritualul tradiţional practicat la sărbătoarea Ovideniei.    

De-a lungul timpului, s-a dovedit că persoanele sorcovite cu crengile de măr înflorite sunt apărate în acel an de boli, de pagubă şi de întâmplări dramatice.       

Pomeniri pentru cei care au murit fără lumină

În ziua praznicului, la biserică se fac pomeniri pentru cei care au murit în condiţii suspecte, înecaţi şi fără lumânare. În memoria acestora se împart pachete cu peşte, cu fructe şi lumânări sau o candelă.  

În anumite localităţi din Nordul ţării, pentru cei care au murit fără lumină, se dau de pomană plăcinte cu dovleac şi câte o lumânare albă pentru că, potrivit tradiţiei, lumânarea albă, dincolo de ultimul hotar al vieţii, nu se stinge niciodată.    

Există şi un alt mod de a-i venera pe cei trecuţi la viaţa veşnică: în anumite localităţi din sudul ţării se împart săracilor câte o strachină cu apă, un colăcel şi o lumânare din ceară albă.

Un remediu dovedit împotriva bolilor

Din vremuri îndepărtate, în tradiţia populară, în numeroase zone din ţară se împlineşte un ritual care, spun credincioşii, alungă bolile: în fiecare gospodărie, la icoana Maicii Domnului se pune un vas cu apă proaspătă şi se aprinde o lumânare. Tradiţia spune că, fiind consumată dimineaţa, apa respectivă are puteri magice  şi este un remediu dovedit pentru o mulţime de boli.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *